Manifest pentru cărţi

Stradă.Maşini.Clădiri.Chipuri.Telefoane şi muzică în căşti. Suntem călători grăbiţi: uităm adesea de natură şi de cer, nu avem vreme să ne oprim, ne pierdem în problemele cotidiene.Ne grăbim să ajungem la serviciu sau şcoală, schiţăm zâmbete de amabilitate, bem în fugă cafele cu lapte, luăm metroul, plătim facturile, facem cumpărăturile. O goană nebună ne guvernează viaţa: viteza comunicării electronice,a rotaţiilor maşinii de spălat, a cuptorul cu microunde.Inventăm tot felul de tehnici prin care să economisim timp.Schilodim cuvinte pentru a le potrivi ritmului nostru alert:" brb", "dnd", "me 2" audevenit atât de uzuale încât nu mai simţim nevoia să construim propoziţii sau metafore. De aceea cumpărăm cărţi în acelaşi mod în care cumpărăm pantofi sau roşii: dacă au coperte de piele roşie pentru a da mai bine în bibliotecă.În plus...le-am strica aspectul dacă le-am citi, nu-i aşa? Mai bine le lăsăm acolo, pentru generaţiile viitoare.

Dar dacă am opri pentru o secundă acest zgomot de tehnologie şi ne-am întoarce la cărţi? Cum ar fi să atingem fila de-abia tipărită a cărţii, să simţin mirosul de nou şi să auzim un foşnet de hârtie când dăm pagina?Cum ar fi să ne avântăm în lumea cuvintelor şi să descoperim alte universuri?

C'est pas moche!!!!!

Eu şi franceza.....Declar că nu m-a interesat niciodată să învăţ franceza, o credeam un fel de codiţă anterioară a limbii engleze, pe care o credeam şi o cred principală. Dar, odată cu DELF-ul, mi s-a schimbat viziunea asupra Franţei, culturii şi istoriei francezilor, dar şi asupra necesităţii de cunoaştere a mai multor limbi străine.

Nu mă prea dau în vânt după denumirea de Oraşul Îndrăgostiţilor a Paris-ului, dar totuşi cred că orice om ar trebui să vadă muzeul Luvru o dată în viaţă.

Ce ar fi fost lumea fără Coco Chanel?Poate că nu ar fi existat Little Black Dress, tailleur-ul şi femeile ar fi avut foarte puţine opţiuni în alegerea vestimentaţiei.

Aşa că vă zic că am devenit o fană declarată a ţării minunate numită Franţa, dar mai ales a istoriei ei şi a personalităţilor franceze, personalităţi care au schimbat viaţa tuturor.
Au revoir!

Good old music and very bad new music

Ştiţi cu toţii cât iubesc Queen, Beatles şi mai nou Bee Gees, adică muzica veche.Nu pot să nu menţionez câtă influenţă au avut Freddie Mercury & Co.( Queen) pentru Lady Gaga. Dacă vă gândiţi că numele de ''Lady Gaga'' a fost o inspiraţie de moment a Stefanei Joanne Angelina Germanotta, atunci greşiţi amarnic. Nu ştiu dacă vă trece prin cap că  melodia ''Radio Ga Ga''( Queen ) a stat la baza numelui prea consacrat de Lady Gaga. 

Standing ovations pt. cei doi, mai ales că au revoluţionat industria muzicii şi tind să cred că Lady Gaga e capabilă de mult mai mult, adică să facă muzică adevărată, nu videoclipuri scârboase în care naşte nişte monştri mici.

În anii 70, 80 un videoclip nu conta foarte mult, mai importante erau melodiile, versurile şi prezenţa scenică.Acum, mai interesant e să faci un videoclip care să fie interzis în cât mai multe ţări şi parcă a devenit  o continuă întrecere între cântăreţi. Cu cît videoclipul este interzis în mai multe ţări, cu atât este mai faimos şi lumea doreşte, din curiozitate, nimic mai mult, să-l vadă.

În încheiere vreau să vă zic că generaţia nouă de cântăreţi nu vă face bine şi ar trebui să începeţi o cură cu muzică veche( Queen, Beatles, Bee Gees, Michael Jackson,Madonna, Sting, AC/DC, etc). Visaţi, copii, şi ascultaţi, vă implor, muzica mai bună!