Portret:Țara Nadiei și a excelenței în gimnastică

                    

Olimpiada de la Londra 2012.Încărcata de emoție,bucurie,tristețe și mândrie.Unii sportivi au demonstrat încă o dată că sunt capabili de lucruri mărețe,alții mai tineri ne-au uimit cu performațele lor,fiind aflați pt. prima oară la JO,dar cu toții,învingători și învinși, au devenit mândri de participarea lor la Olimpiada din acest an.Pot spune că am urmărit în principiu înotul,atletismul,voleiul și bineînțeles,gimnastica.Deși în primele 3 categorii,sportivii români nu au rezultate bune ca altădată,se pare ca gimnastica,alături de judo,scrimă,spadă,haltere și,mai nou,tir, ne duc cumva pe linia de plutire în clasementul medaliilor.

După 1984,când am fost pe locul 3 în topul națiunilor(într-adevăr,URSS nu s-a prezentat),am continuat să scadem,doar Olimpiada de la Sydney din 2000 a fost mai buna pt noi,din cauza fetelor excepționale de la gimnastica.Gimnastica,în timpul lui Ceașcă',a cunoscut un progres imens,datorită faptului că,in general,comuniștii pun mare preț pe sport de mare performanță(vedeți și China&U.R.S.S.).Așa că,in anul 1976,cand Nadia a obținut acel "1.00" la paralele,am demonstrat tuturor ca suntem o națiune mică,dar cu oameni muncitori și dedicați meseriei,care sunt capabili de a fi primii în tot ceea ce își propun.De atunci,până in 90-95,am continuat succesele in gimnastica,dupa care am inceput sa scadem in performante(2000-2004 a fost o exceptie),pana in stadiul in care suntem azi.

                                                        Da,nu mai avem antrenori înafară de Bellu și Bitang și nu mai are cine să le îndrume pe fete(sau băieți) spre gimnastică artistică. Dar,poate,o să mai reziste sportul de aur al României,așa cum a făcut-o până acum în ciuda numeroaselor ghinioane sau nedreptăți,ca de ex.:

                          

1.În anul 1981,Bela Karolyi și soția sa,Marta,acesta fiind antrenorul Nadiei,au acceptat o ofertă de a fi antrenori în S.U.A.De la a fi niște antrenori obișnuiți de club până la a ajunge antrenori la Lotul Național nu a fost decât un pas,astfel gimnastele statelor unite de la Olimpiade erau antrenate la fel de bine ca gimnastele române.Acum,în 2012,ei încă sunt alături de S.U.A. și împotriva României.

2.La Sydney,în anul 2000,am ocupat TOT podiumul la individual compus(o gimnastă concurează la toate cele 4 aparate),Andreei Răducan fiindu-i luat aurul pe motiv că a luat o pastilă  pt. răceală,o neglijență a unui medic costând-o medalia.De atunci(ce coincidență!) la individual compus se califica maximum 2 gimnaste din fiecare țară.            

                            

3.Anul acesta a fost poate cel mai ghinionist,C.Ponor pierzând medalia de bronz la bârnă din cauza unei contestații făcute de Mihai Bretyan,un antrenor american(fiind crescut și fiind"învățat gimnastică" în România) al Alexandrei Raisman,cea care a primit bronzul în locul gimnastei noastre.Așa că putem trece peste loviturile date doar pt.că suntem români și putem sa cucerim din nou toate medaliile de aur?

Pot să învie Bellu&Bitang excelența în gimnastică?

Doar Rio 2016 și viitoarele campionate mondiale și europene ne vor răspunde.

Love at first note

Nu aţi trăit în viaţa voastră o clipă supremă în care aţi simţit că aţi descoperit ceva important, o clipă în care aţi simţit că totul se opreşte în jur???Ei bine, eu am simţit.Această clipă mi-a influenţat viaţa şi gândirea, dar mai ales modul de a privi trecutul.

Queen.Această revelaţie supremă este despre Queen.Aveam cam 12-13  ani.Pe atunci ascultam Katy Perry, Lilly Allen şi Mika.Eu eram MTV-ul şi MTV-ul eram eu.Cred că trăiam şi respiram doar pe muzica pe muzica aceea.Într-o seară, negăsind nimic interesant la televizor, butonam.Nu ştiu cum, am dat peste VH1.Un om cu mustaţă, îmbrăcat în pantaloni scurţi albi, la gât purtând o eşarfă roşie cu elemente albe.Acesta era Freddie Mercury.

Cânta o melodie care m-a impresionat până la lacrimi.Nu m-a emoţionat doar melodia(We are the champions), ci şi vocea sa, parcă divină şi m-am îndrăgostit de ea.Nu auzisem până atunci de Queen, dar am fost impresionată.Publicul cânta cu el, suspina la fiecare gest al său.

De atunci am ascultat şi The Beatles, Bee Gees iar acum Guns n' Roses(November Rain-noua mea obsesie).Dar nu am renunţat la muzica actuală.

În încheiere, o secvenţă dintr-un concert la care aş fi vrut să asist.Reacţia publicului la apariţia lui Freddie....superbă!Un adevărat artist, un geniu care a lăsat nişte capodopere în urma sa.R.I.P.

Sună claxoanele de nuntă.....

Urăsc luna August!O urăsc! Şi există destule motive, credeţi-mă.În primul rând, după august e septembrie, care înseamnă începutul şcolii.Am impresia că vara asta a fost doar de o lună şi jumătate..şi cam aşa e!

În fine, al doilea motiv (cel mai strong) îl reprezintă faptul că acum e sezonul nunţilor.Nu contează că e duminică sau sâmbătă, aud tot timpul claxoanele asurzitoare ale maşinilor "îmbalonate"(de la baloanele de pe maşină...:D). Nu urăsc nunţile, ci unele nunţi.

Un mai bun exemplu ar fi descrierea fastului din faţa blocului de vizavi, fast care are loc chiar acum.Dar să încep cu începutul.

9.00 Văd baloane şi fundiţe(roşii şi albe, ca de mărţişor) puse pe gardul viu.

13:00 Soseşte mirele.Pe lângă obişnuitul costum negru, mirele adaugă un accesoriu mai extravagant ţinutei lui(poate se credea Lady Gaga), adică o perechede ochelari.Poate el se credea mai special şi mai interesant aşa, dar nişte ochelari tip aviator adăugaţi unui chelios cu ceafa lată.....COŞMAR!!!!!Să nu uităm de acordeonist,deliciul nunţilor de cartier.

14.00 Mireasa iese cu mare fast din bloc.Poartă rochie Monique Lhullier...:))glumesc!Poartă o creaţie ieftină cu pietre...accesorizată cu o tiară ieftină şi nişte sărmăluţe în căpşor.La drepta ei, stă maică-sa cu copilul de 9 luni al miresei.Muzică ţigăneasă.Chiuituri.Nici n-am  mai putut să mă uit la filmul siropos pe care îl vizionam.

14:30 Se rupe turta, cică, căci văd bucăţi de pâine zburând peste maşini.

14:45 Alaiul pleacă în sfârşit.

Nuntă tradiţională.Foarte tradiţională. Dar fiecare poate alege ce vrea să facă.Aşa că nu-i judec.Dar totuşi, acea nuntă la muzeul de artă despre care am auzit părea mult mai frumoasă.Aceasta ar fi fost o nuntă de vizionat cu plăcere.Casă de piatră!

Old movies day

Hello.Când mă plictisesc, caut pe Google topuri gen ''100 de cărţi pe care trebuie să le citeşti înainte să mori''.:D

Nu ştiu de ce fac asta, deoarece nu ţin cont de părerile altora, dar totuşi văd că întotdeauna fac cele mai bune alegeri în materie de cărţi.(fără modestie:D)

Ei bine, ieri am găsit un top făcut de Yahoo de prin anul 2009 cu lista celor 100 de filme de vizonat într-o viaţă. Nu mare mi-a fost surpriza când am văzut că majoritatea filmelor sunt vechi ( înainte de 80)- exact pe gustul meu!Dar, totuşi, trebuie să mă apuc de vizionat multe filme.

Întâi plănuiesc să văd Roman Holiday, Bonnie and Clyde,The Godfather I şi II, Goldfinger, Blue Velvet, Pulp Fiction,Psycho,Modern Times(Charlie Chaplin rocks!), E.T.,Casablanca(îl voi vedea primul!),To Kill a Mockingbird(şi cartea trebuie citită).

În fine, nu am de gând să văd Terminator sau Die Hard :D.Cred că fiecare are dreptul de a vedea ce filme doreşte.

Mâine, zi de vizionat filme!Oare am popcorn prin casă???!!!

Când nici curba lui Gauss nu mai e ce-a fost...

Imagini pe fonduri muzicale triste, care sunt rulate cu încetinitorul, cu tineri care plâng în pumn şi aproape ţipă la telefon sau care îi îmbrăţişează pe alţii cu fericire.Cam astea sunt imaginile de vreo 2-3 zile, de când cu isteria asta cu Bac-ul.Unde dai, vezi un copil plîns sau măcar faţa cuiva cu ochelarii în vârful nasului care explică de ce în acest an nu mai există curba lui Gauss în rezultatele de la examen, şi aproape că nu-i mai poţi suporta pe cei care bat apa în piuă şi discută zi şi noapte acest subiect.Devine enervant,nu?Când vezi titluri de genul ''România a picat bacul'' sau ''6 din 10 elevi au picat'', nu te gândeşti ce ţară am ajuns?

Înainte de 1989...alta era viaţa.Vorba lui Badea: ''Pe vremea lu Ceaşcă, citeai sau citeai.''În fine, ieri m-am uitat la o emisiune în care au fost invitaţi elevi cu note mari la Bac.Dar, dintre toţi, cel mai mult m-a impresionat "Domnu Preşedinte", aşa a fost numit după ce a spus că vrea să devină preşedinte,un elev care a luat 9,60 la examen, dar care, faţă de colegii lui cu note mai mari, a demonstrat că are nişte opinii vehemente cu privire la situaţia ţării. Am rămas mută de admiraţie când l-am ascultat deoarece avea acea arta a oratoriei, cu ajutorul căreia îşi exprima foarte bine ideile,care, de altfel, erau foarte bune, mai ales cu privire la politică.Cred că trebuie să fie un privilegiu să-l cunoşti şi să discuţi cu el,sau măcar cu cineva foarte, foarte deştept, deoarece simplitatea dar şi francheţea răspunsurilor lui,pot genera o conversaţie superioară celei obişnuite.

Da, şi uite că aşa deşi avem valori în învăţământul românesc, devenim, cel puţin în statistici, un popor de ''tâmpiţi'' deoarece ''şcoala scoate tâmpiţi''.Suntem subiect de râs în ziarele de peste ocean, deşi, în fiecare an, le importăm spuma elevilor,care fac carieră la ei.În aceste condiţii, cine mai simte iubire pt. ţară?