Love at first note

Nu aţi trăit în viaţa voastră o clipă supremă în care aţi simţit că aţi descoperit ceva important, o clipă în care aţi simţit că totul se opreşte în jur???Ei bine, eu am simţit.Această clipă mi-a influenţat viaţa şi gândirea, dar mai ales modul de a privi trecutul.

Queen.Această revelaţie supremă este despre Queen.Aveam cam 12-13  ani.Pe atunci ascultam Katy Perry, Lilly Allen şi Mika.Eu eram MTV-ul şi MTV-ul eram eu.Cred că trăiam şi respiram doar pe muzica pe muzica aceea.Într-o seară, negăsind nimic interesant la televizor, butonam.Nu ştiu cum, am dat peste VH1.Un om cu mustaţă, îmbrăcat în pantaloni scurţi albi, la gât purtând o eşarfă roşie cu elemente albe.Acesta era Freddie Mercury.

Cânta o melodie care m-a impresionat până la lacrimi.Nu m-a emoţionat doar melodia(We are the champions), ci şi vocea sa, parcă divină şi m-am îndrăgostit de ea.Nu auzisem până atunci de Queen, dar am fost impresionată.Publicul cânta cu el, suspina la fiecare gest al său.

De atunci am ascultat şi The Beatles, Bee Gees iar acum Guns n' Roses(November Rain-noua mea obsesie).Dar nu am renunţat la muzica actuală.

În încheiere, o secvenţă dintr-un concert la care aş fi vrut să asist.Reacţia publicului la apariţia lui Freddie....superbă!Un adevărat artist, un geniu care a lăsat nişte capodopere în urma sa.R.I.P.

Sună claxoanele de nuntă.....

Urăsc luna August!O urăsc! Şi există destule motive, credeţi-mă.În primul rând, după august e septembrie, care înseamnă începutul şcolii.Am impresia că vara asta a fost doar de o lună şi jumătate..şi cam aşa e!

În fine, al doilea motiv (cel mai strong) îl reprezintă faptul că acum e sezonul nunţilor.Nu contează că e duminică sau sâmbătă, aud tot timpul claxoanele asurzitoare ale maşinilor "îmbalonate"(de la baloanele de pe maşină...:D). Nu urăsc nunţile, ci unele nunţi.

Un mai bun exemplu ar fi descrierea fastului din faţa blocului de vizavi, fast care are loc chiar acum.Dar să încep cu începutul.

9.00 Văd baloane şi fundiţe(roşii şi albe, ca de mărţişor) puse pe gardul viu.

13:00 Soseşte mirele.Pe lângă obişnuitul costum negru, mirele adaugă un accesoriu mai extravagant ţinutei lui(poate se credea Lady Gaga), adică o perechede ochelari.Poate el se credea mai special şi mai interesant aşa, dar nişte ochelari tip aviator adăugaţi unui chelios cu ceafa lată.....COŞMAR!!!!!Să nu uităm de acordeonist,deliciul nunţilor de cartier.

14.00 Mireasa iese cu mare fast din bloc.Poartă rochie Monique Lhullier...:))glumesc!Poartă o creaţie ieftină cu pietre...accesorizată cu o tiară ieftină şi nişte sărmăluţe în căpşor.La drepta ei, stă maică-sa cu copilul de 9 luni al miresei.Muzică ţigăneasă.Chiuituri.Nici n-am  mai putut să mă uit la filmul siropos pe care îl vizionam.

14:30 Se rupe turta, cică, căci văd bucăţi de pâine zburând peste maşini.

14:45 Alaiul pleacă în sfârşit.

Nuntă tradiţională.Foarte tradiţională. Dar fiecare poate alege ce vrea să facă.Aşa că nu-i judec.Dar totuşi, acea nuntă la muzeul de artă despre care am auzit părea mult mai frumoasă.Aceasta ar fi fost o nuntă de vizionat cu plăcere.Casă de piatră!

Old movies day

Hello.Când mă plictisesc, caut pe Google topuri gen ''100 de cărţi pe care trebuie să le citeşti înainte să mori''.:D

Nu ştiu de ce fac asta, deoarece nu ţin cont de părerile altora, dar totuşi văd că întotdeauna fac cele mai bune alegeri în materie de cărţi.(fără modestie:D)

Ei bine, ieri am găsit un top făcut de Yahoo de prin anul 2009 cu lista celor 100 de filme de vizonat într-o viaţă. Nu mare mi-a fost surpriza când am văzut că majoritatea filmelor sunt vechi ( înainte de 80)- exact pe gustul meu!Dar, totuşi, trebuie să mă apuc de vizionat multe filme.

Întâi plănuiesc să văd Roman Holiday, Bonnie and Clyde,The Godfather I şi II, Goldfinger, Blue Velvet, Pulp Fiction,Psycho,Modern Times(Charlie Chaplin rocks!), E.T.,Casablanca(îl voi vedea primul!),To Kill a Mockingbird(şi cartea trebuie citită).

În fine, nu am de gând să văd Terminator sau Die Hard :D.Cred că fiecare are dreptul de a vedea ce filme doreşte.

Mâine, zi de vizionat filme!Oare am popcorn prin casă???!!!

Când nici curba lui Gauss nu mai e ce-a fost...

Imagini pe fonduri muzicale triste, care sunt rulate cu încetinitorul, cu tineri care plâng în pumn şi aproape ţipă la telefon sau care îi îmbrăţişează pe alţii cu fericire.Cam astea sunt imaginile de vreo 2-3 zile, de când cu isteria asta cu Bac-ul.Unde dai, vezi un copil plîns sau măcar faţa cuiva cu ochelarii în vârful nasului care explică de ce în acest an nu mai există curba lui Gauss în rezultatele de la examen, şi aproape că nu-i mai poţi suporta pe cei care bat apa în piuă şi discută zi şi noapte acest subiect.Devine enervant,nu?Când vezi titluri de genul ''România a picat bacul'' sau ''6 din 10 elevi au picat'', nu te gândeşti ce ţară am ajuns?

Înainte de 1989...alta era viaţa.Vorba lui Badea: ''Pe vremea lu Ceaşcă, citeai sau citeai.''În fine, ieri m-am uitat la o emisiune în care au fost invitaţi elevi cu note mari la Bac.Dar, dintre toţi, cel mai mult m-a impresionat "Domnu Preşedinte", aşa a fost numit după ce a spus că vrea să devină preşedinte,un elev care a luat 9,60 la examen, dar care, faţă de colegii lui cu note mai mari, a demonstrat că are nişte opinii vehemente cu privire la situaţia ţării. Am rămas mută de admiraţie când l-am ascultat deoarece avea acea arta a oratoriei, cu ajutorul căreia îşi exprima foarte bine ideile,care, de altfel, erau foarte bune, mai ales cu privire la politică.Cred că trebuie să fie un privilegiu să-l cunoşti şi să discuţi cu el,sau măcar cu cineva foarte, foarte deştept, deoarece simplitatea dar şi francheţea răspunsurilor lui,pot genera o conversaţie superioară celei obişnuite.

Da, şi uite că aşa deşi avem valori în învăţământul românesc, devenim, cel puţin în statistici, un popor de ''tâmpiţi'' deoarece ''şcoala scoate tâmpiţi''.Suntem subiect de râs în ziarele de peste ocean, deşi, în fiecare an, le importăm spuma elevilor,care fac carieră la ei.În aceste condiţii, cine mai simte iubire pt. ţară?

To write or not to write letters

Scrisorile ni se par aşa de old, în comparaţie cu e-mail-ul nostru cel de toate zilele, care ajunge la destinatar în 1-2 secunde, faţă de scrisorile în pas de melc.Dar uităm un lucru important, poate cel mai important: când zeci de generaţii au folosit acest sistem, de ce să-i dăm cu piciorul acum?Bine, nu spun să folosim scrisorile zi de zi, mai ales când lucrezi într-o companie super-mega-ultra internaţională, dar uneori sistemul poate fi folosit cu uşurinţă.De exemplu, în loc de sms-ul sau e-mail-ul trimis de sărbători, aşa de cool în zilele noastre, nu ne-am bucura mai mult dacă am primi o felicitare care să conţină gândurile familiei în prag se sărbătoare????

O fată trebuie să viseze, să aştearnă pe hârtie sentimentele ei dragi, nu?De aceea, cred că unele ar putea cocheta cu succes la trimisul de scrisori prietenilor sau celui care este mai mult decât prieten(note: citeşte cartea  "Invitaţie la vals"de Mihai Drumeş).

Chiar eu am refuzat( recunosc, şi îmi pare rău) ideea să trimit şi să primesc scrisori de la un prieten, idee care acum mi se pare chiar tentantă.Ce nu e mai frumos ca "într-o seară de mai"( sau după gen, iulie) să resfoim scrisorile şi să zâmbim când citim ce lucruri haioase am scris sau cum am bătut câmpii într-un mod artistic( eu chiar ştiu să bat câmpii într-un mod artistic:))), sau de ce nu, să ne amintim de clipele frumoase ale vieţii?

Aşa că voi ce ziceţi? Sunteţi gata să daţi o şansă scrisorilor?Eu ştiu că voi da.

La Dame aux camélias

Am terminat azi de citit Dama cu camelii(îi mulţumesc Luciei pt.că mi-a împrumutat cartea!).Cartea e grozavă,tragică, dar pot să spun că e într-un top imaginar al cărţilor mele preferate, deşi nu pot să mă decid care e pe primul loc.:))Cred că face parte din cărţile care trebuie citite musai în viaţa unui om.Aşa că, dacă n-aţi citit-o, daţi buzna în librării, anticariate sau biblioteci, deoarece trebuie citită neapărat.

Acţiunea romanului, o tragedie, are loc la Paris: tânărul Armand Duval s-a îndrăgostit de curtezana Marguerite Gautier. Singurele flori acceptate de Marguerite sunt cameliile. La început dragostea tânărului Armand nu este împărtăşită de Marguerite, dar cu timpul se va îndrăgosti şi ea de Armand......până aici vă spun.Restul o să aflaţi voi.

Ca o chestie suplimentară pt. cultura voatră generală, să ştiţi că Traviata a fost inspirată din acţiunea romanului.

 Spor la citit!Şi să-mi împărtăşiţi şi mie impresiile voastre despre carte!

Role models (part 1) - Grace Kelly

Există câteva persoane celebre care influenţează ,prin apariţiile lor memorabile, anumite amănunte din viaţa noastră. Astfel, le numim role models, deoarece ne sunt modele prin felul de a se prezenta şi îmbrăca.

Sunt desăvârşite, pure, aproape seamănă cu nişte îngeri uneori, şi de aceea trebuie să le preţuim.

Un adevărat model de urmat a fost Grace Kelly, o actriţă blondă, mai târziu prinţesă, de o frumuseţe răpitoare, care a reuşit să cucerească inimile tuturor, mai ales prin apariţia sa memorabilă din anul 1956, la nunta sa cu prinţul Rainer al III-lea  de Monaco.Deşi a murit tragic in anul 1982, aceasta a rămas în sufletele oamenilor, mai vie ca niciodată, şi ne-a fost, ne este şi ne va fi o sursă de inspiraţie.

 

Rochia ei de mireasă a fost neasemuită în frumuseţe,eleganţă şi delicateţe.Poate de aceea, Kate Middleton, ducesa de Cambridge, şi soţia prinţului William, a ales să poarte o rochie asemănătoare la nunta ei, dovedind faptul că Grace Kelly este un model de eleganţă.

Mika,un cântăreţ englez, a lansat în anul 2007 o melodie cu acest titlu, care începe cu un dialog din filmul The Country Girl, în care a jucat şi Grace Kelly.Această melodie poate fi considerată un tribut adus acestei femei minunate.

''On June 18, 1984, Prince Rainier inaugurated a public rose garden in Monaco in Princess Grace's memory because of her passion for the flower.

In 1993, Princess Grace became the first U.S. actress to appear on a U.S. postage stamp.

On April 1, 2006, The Philadelphia Museum of Art presented an exhibition entitled, Fit for a Princess: Grace Kelly's Wedding Dress, that ran through May 21, 2006. The exhibition was in honor of the 50th anniversary of Princess Grace and Prince Rainier's wedding.

To commemorate the 25th anniversary of her death €2 commemorative coins were issued on July 1, 2007 with the "national" side bearing the image of Princess Grace.

In October 2009, a plaque was placed on the "Rodeo Drive Walk of Style" in recognition of Princess Grace's contributions to style and fashion.

In November 2009, to commemorate what would have been her 80th birthday TCM named her as star of the month which saw Prince Albert II pay a special tribute to his mother.''( Wikipedia )

De aceea,Grace Kelly a fost, este şi va fi un adevărat role model!

Pur şi simplu, m-am îndrăgostit!

M-am îndrăgostit de pantofii marca Coca Zaloboteanu, mai ales de balerini( îi ador)!Sunt geniali şi pot să spun că un stomatolog chiar se pricepe la modă...Coloraţi,originali şi super drăguţi...cum poţi să nu devii fană? Eu ştiu că sunt deja.

Eu cred şi pot să jur că prietena mea obsedată de Michael Jackson se uită cu admiraţie la ultimii pantofi, cei cu ştiri despre MJ.Ce e mai original ca asta?

Mai multe creaţii Coca Zaloboteanu puteţi găsi la link-ul de mai jos:
http://picasaweb.google.com/Coca.Zaboloteanu/Pantofi

Senzaţii tari româneşti

Suntem români şi de aceea iubim:

- răpirea din Serai, care este cinstită adesea prin case, fiind aşezată pe perete, la loc de cinste

- să cumpărăm baxuri de Coca Cola şi să renunţăm la apa din Mţii Banatului( cea mai pură apă din lume)

- să înjurăm pe îndelete când sportul extrem numit "Evitarea gropilor" devine din ce în ce mai periculos

- să ne găsim maşina dimineaţa fără roţi şi fără oglinzi şi să ne rugăm de un poliţist prea gras şi prea incult să facă un proces verbal pentru a constata dauna

- să inaugurăm 2 mm de autostradă şi să tăiem panglici de fiecare dată când facem asta

- să fim fugăriţi dimineaţa de câinii comunitari care ne găsesc mai "apetisanţi" ca o pungă de Pedigree

- infecţiile spitaliceşti,streptocii aurii şi tot felul de boli care te fac să ieşi din spital mai bolnav decât ai intrat

- să facem grătare pe ritmuri de manele în cimitire

- să credem că Boc este o persoană cu coloană vertebrală, deşi nu e

- să vorbim jumătate în română, jumătate în engleză, şi să ne uităm limba nostră

Unii zic că ne merităm soarta.Suntem aşa cum suntem.Nu putem să vedem ce e bine şi ce e rău şi să ne definim ca popor.Eu visez la un viitor mai bun pentru nepoţii mei şi sper să aibă ţara pe care am visat-o cu toţii la un moment dat. Momentan, eu n-o am.Cînd vă gîndiţi la soldaţii morţi care au luptat pentru ca noi să trăim unde trăim astăzi, nu vă întistaţi la găndul că noi ne facem mai mult rău decât bine? 

''Inconştienţii, sărmanii.... şi când te gândeşti ce frumos începuseră...''( Ce-şi face omul cu mâna lui, de Isaac Asimov)

Tess D'Urberville

Hhmm...Mi-am dat seama că de mult nu am mai prezentat o carte, aşa că m-am hotărât să vă spun despre ultima mea carte citită, terminată chiar azi. Se numeşte "Tess D'Urberville" , este scrisă de Thomas Hardy şi cred că este chiar pe gustul tuturor. Are dramă, dragoste, pentru cei cărora le plac cărţile mai siropoase, şi chiar, în sfârşit, o crimă, pentru cei cu romanele poliţiste, aşa ca mine. Am citit-o din pură întâmplare, găsind-o prin bibliotecă, acum trebuie să remarc bunul gust al părinţilor mei în alegerea cărţilor, şi trebuie să spun că am vrut ceva mai diferit, doar nu poţi citi romane poliţiste pentru totdeauna, nu?Oricum, o să vă povestesc doar începutul, ca să vă trezesc interesul, deoarece cred că oricine ar trebui să citească această carte.Este un must.
Tess D’Urberville povestea unei fete simple, Tess Durbeyfield, de la ţară, al cărei tată descoperă, întâmplător, că este urmaşul familiei D’Urberville, o dinastie cu un nume puternic în istoria Angliei . În speranţa că aceste  descoperiri îi vor ajuta să-şi învingă sărăcia, părinţii fetei o trimit către locuinţa unor pretinşi D’Urberville, crezând că aceştia,îi vor ajuta.
V-am trezit interesul? Eu cred că da.....

It'a all about the brands

Chanel, Dior, Gucci, Prada etc. Acestea sunt cele mai cunoscute branduri din lume, care alături de altele mai puţin cunoscute tuturor, ne sunt servite zi de zi, deşi doar puţini oamenii au posibilitatea şi cheful să dea 10.000 de euro pe o geantă sau pe o pereche de pantofi. Da, recunosc, sunt persoane cu mulţi bani şi statut social important care pot să dea multe mii de euro pe haine, însă, din ce în ce mai mult, adolescenţii sunt manipulaţi la nivel psihic de reviste de modă care, din interes, prezintă hainelele scumpe ca fiind singura oportunitate de a arăta bine şi de a fi special pentru cei din jur.
Ca exemplu, zilele trecute,când mă uitam pe un site autohton, citit în principal de adolescente, ce credeţi că văd?
Ne sunt prezentate plicuri în valoarea de minim 700 de lei, care în ciuda preţul exorbitant pt. populaţia tânără din România, arată groaznic, dar acel site îşi arată admiraţia pentru noile creaţii ale brandului.Aşa e românul: stă trei zile nemâncat numai ca să-şi cumpere haine de firmă, de la aceleaşi magazine binecunoscute.

Da, există o alternativă la branduri,una excelentă, şi anume magazinele vintage sau cele handmade. Măcar când cumperi un lucru de acolo ştii că e unicat şi nimeni nu se îmbracă sau are accesorii ca tine, însă, când cumperi un lucru de la Zara, Bershka, Orsay etc. sunt cel puţin zece persoane doar în acest oraş care vor semăna cu tine....Asta vrei?Să fii o clonă ? Nu.

Aşa că fac un manifest împotriva brandurilor, care, deşi ne spun că au lucruri unicat şi nemaivăzute, jumătate din populaţie deţin aceste bunuri.

Copii, duceţi-vă la târguri vintage, handmade, în locuri fără sticlă şi scări rulante, ci în locuri cu miros de parfum a lavandă şi haine vechi!

Manifest pentru cărţi

Stradă.Maşini.Clădiri.Chipuri.Telefoane şi muzică în căşti. Suntem călători grăbiţi: uităm adesea de natură şi de cer, nu avem vreme să ne oprim, ne pierdem în problemele cotidiene.Ne grăbim să ajungem la serviciu sau şcoală, schiţăm zâmbete de amabilitate, bem în fugă cafele cu lapte, luăm metroul, plătim facturile, facem cumpărăturile. O goană nebună ne guvernează viaţa: viteza comunicării electronice,a rotaţiilor maşinii de spălat, a cuptorul cu microunde.Inventăm tot felul de tehnici prin care să economisim timp.Schilodim cuvinte pentru a le potrivi ritmului nostru alert:" brb", "dnd", "me 2" audevenit atât de uzuale încât nu mai simţim nevoia să construim propoziţii sau metafore. De aceea cumpărăm cărţi în acelaşi mod în care cumpărăm pantofi sau roşii: dacă au coperte de piele roşie pentru a da mai bine în bibliotecă.În plus...le-am strica aspectul dacă le-am citi, nu-i aşa? Mai bine le lăsăm acolo, pentru generaţiile viitoare.

Dar dacă am opri pentru o secundă acest zgomot de tehnologie şi ne-am întoarce la cărţi? Cum ar fi să atingem fila de-abia tipărită a cărţii, să simţin mirosul de nou şi să auzim un foşnet de hârtie când dăm pagina?Cum ar fi să ne avântăm în lumea cuvintelor şi să descoperim alte universuri?

C'est pas moche!!!!!

Eu şi franceza.....Declar că nu m-a interesat niciodată să învăţ franceza, o credeam un fel de codiţă anterioară a limbii engleze, pe care o credeam şi o cred principală. Dar, odată cu DELF-ul, mi s-a schimbat viziunea asupra Franţei, culturii şi istoriei francezilor, dar şi asupra necesităţii de cunoaştere a mai multor limbi străine.

Nu mă prea dau în vânt după denumirea de Oraşul Îndrăgostiţilor a Paris-ului, dar totuşi cred că orice om ar trebui să vadă muzeul Luvru o dată în viaţă.

Ce ar fi fost lumea fără Coco Chanel?Poate că nu ar fi existat Little Black Dress, tailleur-ul şi femeile ar fi avut foarte puţine opţiuni în alegerea vestimentaţiei.

Aşa că vă zic că am devenit o fană declarată a ţării minunate numită Franţa, dar mai ales a istoriei ei şi a personalităţilor franceze, personalităţi care au schimbat viaţa tuturor.
Au revoir!

Good old music and very bad new music

Ştiţi cu toţii cât iubesc Queen, Beatles şi mai nou Bee Gees, adică muzica veche.Nu pot să nu menţionez câtă influenţă au avut Freddie Mercury & Co.( Queen) pentru Lady Gaga. Dacă vă gândiţi că numele de ''Lady Gaga'' a fost o inspiraţie de moment a Stefanei Joanne Angelina Germanotta, atunci greşiţi amarnic. Nu ştiu dacă vă trece prin cap că  melodia ''Radio Ga Ga''( Queen ) a stat la baza numelui prea consacrat de Lady Gaga. 

Standing ovations pt. cei doi, mai ales că au revoluţionat industria muzicii şi tind să cred că Lady Gaga e capabilă de mult mai mult, adică să facă muzică adevărată, nu videoclipuri scârboase în care naşte nişte monştri mici.

În anii 70, 80 un videoclip nu conta foarte mult, mai importante erau melodiile, versurile şi prezenţa scenică.Acum, mai interesant e să faci un videoclip care să fie interzis în cât mai multe ţări şi parcă a devenit  o continuă întrecere între cântăreţi. Cu cît videoclipul este interzis în mai multe ţări, cu atât este mai faimos şi lumea doreşte, din curiozitate, nimic mai mult, să-l vadă.

În încheiere vreau să vă zic că generaţia nouă de cântăreţi nu vă face bine şi ar trebui să începeţi o cură cu muzică veche( Queen, Beatles, Bee Gees, Michael Jackson,Madonna, Sting, AC/DC, etc). Visaţi, copii, şi ascultaţi, vă implor, muzica mai bună!

The word that begins with ''F''

It's a boy! Acesta e primul gând atunci când aud despre albastru.Se pare că de acum albastrul e asociat cu Facebook-ul.

Da, ştiu,eu, persoana anti-Facebook Nr 1, mi-am făcut cu mândrie cont pe Facebook.Acum nu poţi mânca, nu poţi dormi şi nu poţi trăi o viaţă normală fără să auzi cuvântul cu F de cel puţin 3 ori pe zi. Aşa că m-am decis să nu rămân în urmă cu vremurile şi să mă afund în tehnologia Facebook.

Totuşi, vreau să mă gândesc că l-am făcut fericit pe Mark Zuckenberg, deoarece din cauza mea s-au  mai adăugat 10$ la averea sa colosală de doar 4 miliarde$.

S-a făcut un film ( recunosc, nu l-am văzut, dar dacă pe 27 feb. sunt Oscarurile, îmi zic părerea : nu-i dau prea multe şanse), se vorbeşte despre Facebook non- stop şi uneori am impresia că nu mai pot respira!!!!!

Dar înghit în sec când constat că un blogger fără Facebook este un 0 în zilele noastre.Aşa că întreb: Do you have a Facebook??????????

Being a gentleman is out???

Ştiţi cu toţii că iubesc anii 50, 60, 70 şi mai ales anii 80. Pot să spun cu mândrie că aş da orice să mă întorc în anii 60 şi să fiu hippie, deşi nu aş avea internet, dar aş putea să suport asta

Dar mai ales aş vrea să văd cum se comportau bărbaţii sau tinerii cu femeile atunci, în acele vremuri de mult apuse şi uitate. Încep să cred că în ziua de azi nu mai avem deloc bun simţ şi uităm chiar câteva reguli de bază:

1. Cea mai importantă regulă cred că este aceasta: Dacăă eşti o persoană de sex masculin care stă jos în timp ce o femeie stă în picioare şi săraca mai are oleacă şi cade jos .....NU E BINE!!!!!!!!!Mi s-a întâmplat şi mie asta duminica trecută, când eu şi my good friend stăteam ca proastele în picioare când alţii( băieţi ) stăteau jos de 2 ore!!!!!!!!Până la urmă fetele au ajuns să stea pe jos ca vagaboandele, în timp ce băieţii stăteau pe scaune bine mersi.

2. Când ieşi pe uşă odată cu o persoană de sex feminin, nu o lua în faţă ca un golan, ci aşteaptă ca aceasta să iasă ca să poţi ieşi şi tu!!!!!

În încheiere, vreau să spun că generaţia noastră sucks, că nu avem educaţie şi, din păcate,de cele mai multe ori termenul de gentleman este adesea uitat.

Fashion addict? No way.

Când mă plictisesc şi am chef de blogăreală mai intru pe site-urile şi blogurile vedetelor noastre autohtone. Şi uitaţi că ieri am dat peste blogul Danei Rogoz, blog care era despre fashion.Nu-mi puteam imagina o legătura între acestă fiinţă şi moda deoarece ultimele amintiri cu ea erau VECHI, de prin 2005 şi nu prea se îmbrăca bine. Am citit din articolele de pe blog şi am ajuns la concluzia că : D.R. se îmbracă bine, dar fără imaginaţie.

În afară să dea copy paste la imagini şi să zică /Vai....ce drăguţ, aşa am şi eu/ altceva nu mai face.Mi-am dat seama că lumea se îmbracă doar după modă şi designeri, deşi uneori sunt doar hidoşenii creaţiile prezentate. Astfel, imaginaţia dispare uşor în negura timpului.

Cine se consideră un fashion addict şi un mare cunoscător de modă, dar nu-i prea iese, ar trebui să se lase definitiv.

Aşa propun.Cine e cu mine??????????

Coji de portocală

O nouă modă parfumată se conturează printre creatorii de pe Breslo: coji de portocale. Uscate şi tăiate pt. a lua forma perfectă, acestea devin cercei, coliere şi chiar decoraţiuni pt. ceasuri.O modă aromată şi portocalie pt. a ne satisface pofta de culoare şi parfum exotic care devine din ce în ce mai intensă în timpul iernii. Mister şi parfum văratic doar cu o atingere portocalie. J'adore les oranges!!!!!

Karaoke sau de ce iubesc japonezii

Karaoke, pe lângă sushi, este cel mai cunoscut obicei al japonezilor , popor pe care îl admir. Sunt o fană mare a karaoke-lui şi cred că nu aş fi putut trăi dacă nu ar fi fost inventat.Japan rocks!!!!

Despre Karaoke:

Primul sistem karaoke a fost inventat de japonezul Daisuke Inoue, un baterist într-o formaţie pop/rock, care din comoditate nu şi-a patentat niciodată invenţia (a cărui patent acum îi aparţine unui filipinez, Roberto del Rosario).

În anii 1970, unele baruri din Japonia au început să instaleze sisteme karaoke (cu casete) pentru distracţia clienţilor. Devenind foarte îndrăgite, aceste sisteme s-au răspândit în scurt timp, fiind de nelipsit în hotelurile japoneze. Ulterior, au apărut şi aşa-numitele karaoke box, unde clienţii pot cânta mai retras (izolaţi fonic de ceilalţi clienţi) citind versurile melodiilor pe un ecran TV. Melodiile sunt în marea lor majoritate melodii pop/rock.

Începând cu 2003, mai multe firme de telefonie mobilă din Japonia au început să distribuie muzică karaoke pentru telefoanele mobile.

Emoţii şi plânsete

S-a terminat şi Campionatul European de Patinaj Artistic şi vreau să vă prezint o prestaţie  care m-a dat gata. Nu sunt mare fană patinaj şi mă uit rar, doar la campionate. Aşa mă uitam şi eu sâmbătă la CE, învelită în pătură, mâncând ciocolată şi urmăream finala feminină. Îmi plăcea de Kiira Korpi dar era o dezamăgire din punct de vedere tehnic iar Carolina Kostner cădea în timpul programului şi mare mi-a fost mirarea când a primit note aşa bune.

Sarah Meier avea 26 de ani, reprezenta Elveţia şi fusese de 2 ori vicecampioană după Carolina Kostner ( ce rivalitate!). Oricum, Sarah era ultima, iar Karolina era prima la punctaj şi vă daţi seama ce presiune asupra ei. A făcut un program excelent şi a câştigat medalia de aur.

Noua divă a anilor 50

Caro Emerald, o figură nouă în lumea muzicii, a fermecat toată lumea cu cele două single-uri ale sale (prezentate mai jos).Ea combină jazz-ul, tango-ul şi muzica de cameră într-o creaţie extraodinară. Îmi place muzica ei, ritmul dar şi senzaţia de old- school.Cred şi sper, de asemena, că va deveni în scurt timp o persoană importantă pe scena muzicii.

                                                                                                                       XOXO

Necunoscuta din congelator (I)

Titlul acesta ciudat este al unui roman poliţist scris de Rodica Ojog Braşoveanu.ŞTIU, PARE MORBID, dar vă asigur că acestă carte nu este aşa.Îmi plac romanele poliţiste şi de îndată ce termin cartea sunt sigură că va urma o postare.

Rodica Ojog-Braşoveanu (n. 28 august 1939, Bucureşti, d. 2 septembrie 2002) a fost o scriitoare de romane poliţiste din România.

S-a născut în Bucureşti; tatăl ei a fost avocat. A urmat primele clase la şcoala „Maison de Français” şi a continuat studiile la liceul „Domniţa Ileana” (azi „Eminescu”). În 1955 a început cursurile Facultăţii de Drept din Bucureşti, dar a fost exmatriculată în 1956 din motive politice. După un an de muncă necalificată la fabrica de medicamente „Galenica”, a reluat studiile de drept la Iaşi. După terminarea studiilor de drept a început să profeseze avocatura.

În 1969 a debutat cu un scenariu la televiziune, iar primul roman poliţist, Moartea semnează indescifrabil, l-a scris la insistenţa soţului ei, actorul Cosma Braşoveanu, şi l-a publicat în 1971 la editura „Albatros”, colecţia „Aventura”. În urma succesului publicistic a renunţat la avocatură, după şapte ani de practică, şi s-a dedicat scrisului. Până în 1999, după propriile declaraţii, a publicat 35 de romane, în majoritate poliţiste, dar şi câteva istorice şi unul ştiinţifico-fantastic.

A fost, incontestabil, marea doamnă a romanului românesc, dar, la o atentă şi savuroasă recitire a operei sale constatăm reale calităţi de scriitoare de literatură psihologică. Primul televizor şi l-a cumpărat în 1990, pentru a putea urmări evenimentele din Piaţa Universităţii. Până atunci nici nu a vrut sa audă de un asemenea aparat, considerând că "televizorul omoară conversaţia".

Ce este fericirea?

Am revăzut întrebarea într-o carte şi înainte să citesc comentariile acelui domn despre fericire  m-am întrebat chiar ce înseamnă pt. mine fericirea. Sunt fericită atunci când:

- pictez sau desenez

- fac fotografii

- creez lucruri handmade

- citesc un roman poliţist

- citesc commenturi drăguţe pe blogul meu

- realizez ceea ce îmi propun

- mă joc cu câinele meu, Lola ( poze în viitor)

- ninge şi pot să mă plimb printre fulgii de nea

- râd

Fericirea este un sentiment plăcut pe care vreau să îl cunosc mereu. Vreau să fiu încojurată mereu de persoane care să mă facă fericită, dar să nu mă trezească din starea mea veşnică de melancolie şi mai ales visare.Vreau să trăiesc în lumea mea, dar vreau să fiu fericită. Vreau să simt fericirea!!!!!!!!

Monday it's for art

Nu am rezistat tentaţiei şi astfel vreau să vi-l prezint pe Edi, şopârlica mea în creion şi de asemea 2 peisaje realizate în creion, toate realizate în weekend de plictiseală.Sunt făcute repede şi să ştiţi că sunt capabilă de mai mult. Ziceţi ce păreri aveţi faţă de desenele mele în creion.

Rozul de altădată

Pantera Roz este poate un personaj reineventat la nesfârşit, dar şi-a păstrat originalitatea. După desenele animate de succes din anii 60-70, Pantera Roz dăinuie prin noile filme..dar este vorba despre o bijuterie,nu?Aşa că vă propun să revedeţi grozăviile ei, care fac parte din desenele de altădată.

Acest episod e preferatul meu.....

P.S. Ştiţi tema muzicală a Panterei Roz? Aşa îmi va suna telefonul de acum!

14 februarie - ziua asta nu ar trebui să existe

Peste tot văd acum inimioare, oferte de vacanţă pt îndrăgostiţi, trandafiri şi tot felul de dulcegării!!!!Bleahhhh!!!!!!O sărbătoare prea comercială a devenit iar toată lumea se pare că acceptă acest gând. Parcă de Sf. Valentin dacă dai bomboane sau cumperi ceva persoanei iubite aceasta va uita tot şi se va întoarce în braţele tale!Fals.

Sunt eu o persoană romantică sau aşa cred.....şi vă întreb: doar în acea zi din an poţi face bucurii? Nu.E fals din nou  şi dacă ţinem morţiş să sărbătorim dragostea de ce nu facem asta de Dragobete?

Aşa că doresc eliminarea din calendar. Să fie 12, 13, 15 ,16.............voi ce credeţi????????

Pink is for Boys

Sunt tot mai intrigată de bărbaţii care poartă pulovere, cămăşi sau cravate mov şi care atunci când văd o persoană de sex masculin cu o cămaşă cu detalii roz li se pare că se sfârşeşte tot.

Dungi fine la cămaşă, gluga la interior sau detalii la cravată.....toate pot fi roz.Dar să nu exagerăm ca să nu fim Mircea Solcanu 2, deoarece blugi şi pantofi roz...........NO WAY!!!!!!!!!!!.Încercaţi să fiţi diferiţi într-un mod plăcut!

J is for January

''Numai durerea încheagă gândurile şi le dă puterea de a pătrunde. Fulgii de zăpadă cad leneşi la pământ, sloiul de gheaţă izbeşte.'' ( Titu Maiorescu )

Cum poţi sfida moartea

Sorry!!!!!!!!!

Every home needs a Harvey

Am văzut zilele trecute acest filmuleţ şi nu m-am abţinut să nu râd.Cine nu şi-ar dori un căţel ca şi Harvey?Eu cu siguranţă da.

Art for my soul

Hello! Iubesc arta de când mă ştiu, în special pictura, pe care o pot îmbina cu alte meşteşuguri în creaţiile mele handmade.Dar azi vreau să vă arăt câteva opere de artă care au schimbat omenirea.

Mona Lisa sau Gioconda este cea mai cunoscută operă şi orice om trebuie să o vadă măcar o dată în viaţă. Eu nu sunt mare fan Mona Lisa şi pot să declar că nu-mi place această pictură, oricât de frumoasă ar fi.

Cine nu a auzit despre Lecţia de anatomie a doctorului Tulp de Rembrandt? Probabil un om care a stat în caverne timp de 400 de ani.......nu e posibil, dar cine ştie?

Cine nu ştie Persistenţa materiei de Salvador Dali? Această operă e alături de Mona Lisa aproape cea mai cunoscută din lume.

Aceasta se numeşte Impression. Le soleil levant şi este opera marelui Claude Monet, care este de asemenea pictorul meu preferat. CE E MAI BUN ÎNTOTDEAUNA VINE LA SFÂRŞIT!

Coco by Chanel

Azi am fost inspirată de ora mea de dirigenţie cu titlul -Capriciile modei- şi m-am hotărât să vă vorbesc despre un mare idol al lumii,Coco Chanel. Dar foarte puţini ştiu că obişnuita Little Black Dress a fost inventată de marea Coco Chanel.

Stilul lui Gabrielle Chanel a fost revolutionar pentru anii '20: a creat nu doar haine noi si o noua marca ci un nou stil de viata. A creat mai ales palarii si doar dupa cativa ani a inceput sa deseneze haine. Mai apoi s-a decis sa creeze gentile gigante, parfumuri (de amintit storicul Chanel n°5), incaltaminte biciolora, ceasuri unisex si bijuterii. Interpretand spiritul modernist al epocii, Chanel cauta noua imagine de femeie libera si independenta de barbati: o femeie libera, revolutionara, moderna si avangarda. Ceva impotant de amintit este ca Chanel a fost una din primele femei care a imbracat pantalonii.

Tesăturile preferate ale lui Chanel erau tweed si jersey, iar tailleur-ul a devenit un must. Culorile preferate si cel mai des folosite erau negru, alb, la care se mai adauga si albastrul inchis, bej si gri. Constientizarea propriul corp, comoditatea, masculinitatea, eventual combinata cu feminitatea sunt principiile de baza cu care Coco prin creatiile sale a sedus femei (si barbati). Stilul sau este cunoscut in istorie ca fiind sinonim cu eleganta, rafinament si modernitate, combinate cu confortul.

Aşa că atunci când ne uităm în oglindă şi suntem îmbrăcaţi într-o Little Black Dress sau un tailleur haideţi să-i mulţumim lui Coco Chanel!

Chef Donald

Pt Ad. deoarece iubeşte old-time cartoons.

Eu m-aş întoarce în timp!

La întrebarea ''Dacă v-aţi putea întoarce în timp, în orice perioadă din istorie, care ar fi aceasta şi de ce?'' sunt mai mult decât delectată să răspund. Şi îi mulţumesc lui Ad. că mi-a împrumat cartea ''Bine să eşti deştept'' pe care am prezentat-o între-un articol din decembrie pentru că altfel nu aş fi aflat ce întrebări ciudate şi ce minţi luminate sunt la Oxfridge ( Oxford şi Cambridge ).

Eu cea mai delirată persoană din lume, cel puţin asta cred, şi de aceea aş vrea să mă întorc în anul 1952 şi să îmi cunosc bunicul când avea 15 ani. Desigur, nu l-aş influenţa deloc şi nu aş dezvălui cine sunt, dar mi-ar place să fiu învăluită în mister şi să observ orice.

Aş vrea să o cunosc pe Agatha Christie înainte să fie faimoasă, să o încurajez şi poate să o inspir în lucrările sale.

Aş vrea să mă întorc în anul 1975, să ascult pe viu Bohemian Rhapsody cântată de însuşi marele Freddie Mercury.

Aş vrea să îl văd pe Carol I, să fac parte din Revoluţia Franceză, vreau să îl văd pe JFK şi momentul când este împuşcat, vreau să conduc şi eu un Cadillac şi să cânt melodii ale lui Elvis pe un fundal din anii 60. De fapt, ce nu aş vrea să fac?Nu aş vrea să trăiesc în anii aceştia şi în această ţară.

Nu cred în reîncarnare, dar dacă aş crede, aş zice că m-am născut în USA prin 1920 şi am trăit al doliea război mondial ,perioadă de care sunt îndrăgostită!

Dar cine ştie... oare H.G. Wells a vorbit numai tâmpenii?Nu cred.

P. S. Chiar nu cred în reîncarnare!

Nemţii şi mizeria lor

Foarte surprinsă am fost când am aflat că o menajeră poloneză a lansat o carte despre ''murdăria caselor din Germania'', această carte fiind bestseller tocmai în Germania. 

"Rahatul polonez", cum o numeau mulţi dintre angajatorii ei, povesteşte cum aceştia refuzau să o plătească altfel decât la negru sau cum le găsea hamsterii putreziţi sau canabisul, în glastră, la geam.

Justyna( pseudonim ) mai povesteşte si cum o angajatoare mai în vârstă s-a gândit sa verifice cât de bine face ea curat, mânjind vasul de toaletă, într-un pliu ascuns, cu excremente, sau cum la întrebarea "De unde eşti?", auzind răspunsul, "Din Polonia", nu o dată i s-a spus: "Rahat polonez". Pe lângă hamsterii, animale mult iubite de casă, găsiţi putreziţi pe sub paturi, unghii întregi sau dinţi căzuţi, de neuitat este şi biletul pe care o cochetă femeie bogată i l-a lăsat Justynei, în ziua de salariu, după ce o chemase să-i arate o rochie scumpă cumpărată într-un shopping trip la New York: "Mi-a lăsat doar jumătate din salariul pe săptămâna aceea şi un bilet Scuze, Justyna, nu prea am bani cash".

Ochi de înger nazist

Copilaşul drăguţ şi zâmbitor din imagine este nimeni altul decât Adolf Hitler. Ştiu...nu pare dar acest copil cu ochii de înger va deveni cel care a omorât milioane de oameni şi a marcat alte milioane în încercarea sa odioasă de a schimba lumea.Dar aparenţele înşeală şi de unde a ştiut mama să ochi aceia de înger sunt ochi de înger nazist?