Agatha Christie şi de ce iubesc romanele poliţiste

OK.Nu mai este un secret că iubesc serialele poliţiste şi '' DR.G, medic legist'' ,dar de curând am devorat doar într-o săptămână trei volume de A.C.: Misterul trenului albastru , Întâlnire cu moartea şi Crima din Orient Express.Da, sunt ciudată şi uneori mă puteţi crede morbidă că citesc astfele de cărţi când alţii citesc romane siropoase de dragoste, dar crimele şi investigarea lor mi se par fascinante.
Venind vorba, Poirot, detectivul mic cu cap de ou şi mustăţi imense , este un adevărat ICON pentru investigarea crimelor în romanele Agathei Christie, deşi aceasta nu prea îl iubea.Însă este şi detectivul meu preferat şi nu o să ascund că pur şi simplu o urăsc pe Miss Marple.Poate de aceea Poirot moare la sfârşit însă Miss Marple se întoarce în sătucul ei tipic englezesc.

Ceva despre Poirot şi Miss Marple:

Primul roman al Agathei Christie, Misterioasa Afacere de la Styles, a fost publicat în 1920 şi introduce personajul detectivului Hercule Poirot, ce avea să apară în încă 33 de alte romane şi 54 de povestiri scurte ale autoarei.

Cel de al doilea personaj foarte cunoscut, Miss Marple, a fost introdus în romanul Crimă la vicariat din 1930. Personajul este bazat pe bunica autoarei şi amicele acesteia.

Asemenea relaţiei dintre Arthur Conan Doyle şi personajul său Sherlock Holmes, Christie a devenit din ce în ce mai plictisită de personajul Poirot. Spre sfârşitul anilor 1930, Christie scrie în jurnalul personal că îl consideră insuportabil pe Poirot, acesta fiind descris ca un maniac egocentric. Spre deosebire de Doyle, Christie a rezistat tentaţiei de a-l ucide pe acesta atât timp cât personajul era încă popular. În timpul celui de al doilea război mondial Christie scrie romanul Cortina, ultimul caz al lui Poirot, care este publicat la sfârşitul carierei autoarei, în care descrie sfârşitul personajului. Datorită popularităţii personajului, acesta este singurul personaj fictiv ce a avut un obituar în celebrul ziar The New York Times, în urma publicării acestui roman.

Spre deosebire de Poirot, Christie era mulţumită de personajul Miss Marple. Cu toate acestea, operele care îl au ca personaj principal pe detectivul belgian sunt de două ori mai numeroase decât cele cu Miss Marple. Acest lucru se datorează faptului că personajul Marple este introdus relativ târziu şi până în anii 1940 este prezentat doar într-un roman. Christie nu a scris nici o operă în care cele două personaje se întâlnesc, autoarea declarând că acestea nu s-ar fi putut înţelege reciproc în nici un caz. În urma succesului ultimului roman despre Poirot, Christie şi-a dat acordul pentru publicarea romanului Sleeping Murder, ultima enigmă a lui Miss Marple. Miss Marple insa nu este omorâtă la sfârşitul cărţii, ea întorcându-se la viaţa normală din satul ei, St. Mary Mead.