Simt un miros a speranţă, a scorţişoară. Simt cum mă apropii de mantia albă şi strălucitoare care acoperă pământul golaş.Sunt un fulg rece de nea. Îmi dau seama că voi face parte din miile de fulgi care alcătuiesc stratul de zăpadă. Însă, simt cum o căldură mă înfioară înăuntrul meu şi încet-încet mă topesc. Uitându-mă în sus, doi ochi mari şi albaştri mă privesc uimiţi.O fetiţă mică, blondă, cu pielea albă şi cu buzele ca de trandafir m-a prins în zbor între palmele ei. Devin încet-încet o picătură de ploaie şi cad pe stratul de zăpadă.Simt un miros a speranţă, a scorţişoară.
Hmmm....oare de unde vine?Din speranţa de a spera.
Să lăsăm loc viselor, speranţelor, să fim invadaţi de acest miros de scorţişoară .
Dacă lăsăm o hârtie într-o cutie parfumată, hârtia va mirosi a parfum. Să fim cuprinşi de un miros de scorţişoară şi să mirosim şi noi a scorţişoară.Eu sunt scorţişoară.Eu sunt speranţă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu